Vă amintiţi povestea lui Dragoş Constantin, băieţelul pentru care mama se luptă de şapte ani să-i remodeleze trupuşorul?
Micuţul făcuse progrese mari, dar încă nu putea să meargă singur. Ca să reuşească, trebuia să fie operat într-o clinică americană.
Vrem să vă povestim cum arată un spital de peste Ocean şi cum se poate vindeca un copil diagnosticat cu spasticitate motrică.
Povestea lui Dragoş e asemănătoare cu a oricărui copil cu dizabilităţi neurologice. Mulţi dintre noi cred că astfel de copii, cu probleme necunoscute la naştere, n-au şanse să devină, la un moment dat, independenţi şi să se descurce singuri în viaţă. Veţi vedea că Dragoş va reuşi! Iar asta se datorează şi unor români care au înţeles să-l ajute prin donaţii cu care mama să poată plăti această operaţie şi terapie.
Copilul şi mama sa sunt încă în spitalul din oraşul St. Louis – Missouri. Dragoş a făcut mari progrese şi poate să meargă singur, după cum am văzut pe filmuleţele trimise. După cum povesteşte Daniela Constantin, “am ajuns în St. Louis pe data de 9 septembrie şi ne-am cazat la Haven House, o casă pe care ne-a recomandat-o spitalul 60 de dolari pe noapte, mai puţin decât la hotel. Luni dimineaţă, pe 12 septembrie, am avut prima întâlnire cu doctorul Park, cel care urma să-l opereze pe Dragoş a doua zi”.
Impresionant pentru un pacient român era că tot programul şi procedurile au fost respectate aşa cum fuseseră trimise pe email. Şefa de la terapie l-a evaluat şi măsurat pe băiat şi totul a fost filmat. “Apoi, doctorul Park l-a evaluat din nou pe Dragoş si ne-a explicat în ce constă operaţia. Ne-a dat curaj şi ne-a asigurat că totul va fi bine”.
Grijă pentru confortul psihic
A doua zi a avut loc intervenţia chirurgicală. Operaţia a durat 4 ore, timp în care mama a fost sunată din oră în oră din sala de operaţii şi ţinută la curent cu tot ce se întâmplă. “Mi s-a părut uimitor. De fapt, tot ceea ce am întâlnit şi am trăit în acest spital mi s-a părut de domeniul fantasticului, pentru că numai prin filme am mai văzut. De exemplu, după ce copilul a fost luat şi dus în sală, am fost invitată la etajul 5, ocupat de Fundaţia Ronald MC. Donald, care are scopul de a-i ajuta pe aparţinătorii pacienţilor să se relaxeze cât timp are loc intervenţia”.
La finalul celor 4 ore interminabile, Dragoş a fost dus cu tot cu patul în care se afla la terapie intensivă, într-o rezervă unde a stat 5 zile, împreună cu mama. “Erau acolo baie, fotolii extensibile pentru părinţi, cu perne şi pături pentru părinţi, cu bucătărie pe secţie, de unde te puteai servi cu apa, cu cafea”, povesteşte, tot uimită, Daniela Constantin. În paralel, îşi aminteşte că, atunci când Dragoş a făcut pneumonie, a trebuit să stea internată cu el, într-un spital din Bucureşti, timp de 10 zile, “să dorm pe un scaun, pe care trebuia să-l scot din salon pe timpul zilei, când veneau medicii la vizită”.
Trimite ACUM un SMS la 8828 cu textul DRAGOȘ și donează 2 EURO (Banii se rețin o singură dată)
Internare ca la carte
În spitalul din America, Dragoş a beneficiat de toată atenţia, scutece, săpun, şampon, pieptene, prosop, totul oferit de spital. Băiatul a primit o brăţară din prima zi de internare şi, de câte ori venea asistenta să-i administreze medicamentaţia, întâi scana brăţara şi apoi verifica pe computer dacă acelea sunt medicamentele pe care trebuie să le primească.
“Nimeni nu se apropia de copil înainte să-ţi explice ce urmează să facă. La 4 zile de la operaţie, am început terapia. După trei săptămâni, Dragoş a făcut progrese uimitoare de la o zi la alta. Terapia de aici este diferită de cea din România, în sensul că se face prin joc. Acest lucru îl atrage pe copil şi-l face să vrea şi mai mult. Sălile de terapie sunt dotate aici cu tot felul de aparate, nu doar cu o simplă saltea”.
În paralel, lui Dragoş i s-au luat măsuri şi mulaje, i s-au făcut orteze pe care trebuie să le poarte – de zi, de noapte, mai lungi, mai scurte. A primit şi o pereche de cârje şi după 6 zile de terapie a început să le folosească singur.
“Medicul ne-a spus că ar trebui să mai stăm trei săptămâni, pentru ca Dragoş să exerseze şi să scape şi de cârje. Pentru asta near trebui 2.500 de dolari. Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi, au avut încredere în noi, ne-au ajutat şi au făcut posibilă această minune: au schimbat viaţa copilului nostru!”, ne-a spus învăţătoarea din Grădiştea, mama lui Dragoş Constantin.
Cine vrea să contribuie pentru ca recuperarea lui Dragoş să continue, o poate face donând 2 euro printr-un SMS la 8828, cu textul “Dragoş”.
