Cu câteva zile înainte de Crăciun, familia Enache plecase spre rude, undeva în Vâlcea. La capătul călătoriei trebuia să îi aştepe bucuria revederii cu apropiaţii, însă soarta a făcut ca acel drum să fie punctul de start al unei noi vieţi: una în care băieţelul lor, de nici 2 ani, va renunţa la jucării pentru chimioterapie, iar părinţii vor abandona totul pentru a-i salva viaţa

”Nu am cum să dau uitării acea zi. Când a venit la noi domnul doctor care l-a operat pe Edi, ar fi fost aşa de bine să ne spună că a fost o tumoră benignă, că putem pleca acasă cu băieţelul sănătos şi că totul va fi ca înainte. N-a fost aşa, doamnă, şi suntem terminaţi. Numai pe el îl avem, lumina ochilor noştri!”, îmi spune stins tatăl unui băieţel de un an şi 11 luni, operat de o tumoră la cap. Îi tremură din cand în când vocea şi simt acea reţinere pe care am întâlnit-o la mai toţi părinţii care se văd nevoiţi să ceară ajutor comunităţii. E jenă şi neputinţă la un loc, dar ei ştiu că trebuie să-şi salveze copiii cu orice preţ. Micuţul Eduard Gabriel Enache e abia la începutul luptei.

Vorbesc cu tatăl copilului fiindcă mama e cu băieţelul internată în spitalul Fundeni, locul unde se adună suferinţa copiilor veniţi din toată ţara şi unde o mână de medici devotaţi, alături de asistentele lor, încearcă să salveze vieţi. Mă uit pe documentele medicale ale lui Eduard. Operat la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, de tumoră neuroectodermă (PNET), adică o ”tumoră pe creier, suprateritorial cu evoluţie imprevizibilă şi necunoscută”. Apoi, internat la Fundeni pentru tratament oncologic. Edi a început şedinţele de chimioterapie şi, bineînţeles, nu-i place ce i se întâmplă. E prea mititel ca să înţeleagă de ce nu are voie să mai alerge, de ce trebuie să se joace doar în pat, lângă mămica, de ce tata nu-i mai aduce niciodată ciocolată.

Un final blestemat de an

Viaţa acestei familii din comuna Strejeşti, judeţul Olt, s-a schimbat brusc, în ajunul Crăciunului. Cineva parcă a tras o virgulă cu pensula pe tabloul existenţei unui îngeraş care-l aştepta cu ardoare pe primul Moş Crăciun despre care-i povestise mămica.

Tatăl lui Eduard rememorează cum a început cea mai urâtă perioadă din viaţa lor, la sfârşitul anului trecut. „În ziua de 23 decembrie a trebuit să plecăm la Vâlcea, la mătuşa mea. Copilul era fericit că ne plimbam cu maşina. Nu a durat mult fericirea asta pentru că, după ce am trecut de municipiul Drăgăşani, băieţelul a început să se simtă rău. Am crezut că este obosit şi vrea să adoarmă. La 30 de km de Drăgăşani, însă, a rămas cu ochii pironiţi în plafonul de la maşină, fără a mai conştientiza nimic. Toata partea stângă a corpului începuse să se contracte. Mi-au spus doctorii mai târziu că Edi făcea, în timpul acela, o criză convulsivă. Am întors maşina şi am ajuns într-un timp foarte scurt la Drăgăşani, la spitalul de urgenţă. Acolo i-au făcut tratament pentru a-l stabiliza, apoi am plecat la Spitalul Judeţean din Slatina unde, în urma unor investigaţii, am primit veste cea rea: copilul meu avea o tumoră pe creier. Am fost trimişi cu Salvarea la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, în Ajun de Crăciun. Domnii doctori au hotărât să-l opereze şi, dacă operaţia a fost reuşită din punct de vedere chirurgical, lucrurile s-au complicat după 10 zile, când a venit rezultatul de la biopsie. Asta ne-a dărâmat! Fusese o tumoră extrem de agresivă, şi acum nu se ştie dacă se reface sau nu”.

Nu au bani pentru investigaţii

Asta e povestea lui Edi, povestită pe scurt de tatăl lui. O poveste tristă, care se poate întâmpa oricând şi oricui, fără să ai putinţa de a preveni cumva. Părinţii au îndrăznit să vină să ceară ajutor pentru copilul lor fiindcă niciunul dintre ei nu are un loc de muncă stabil. În zona lor din Oltenia, oamenii n-au unde să se angajeze. Se ocupă cu grădinăritul şi se roagă la Dumnezeu să le dea noroc de rodul pământului. ”De trei ani, nici investiţia nu am scos-o, dar mulţumesc că am avut ce mânca. Acum nu mai putem face faţă cheltuielilor legate de nevoile fiului nostru. Avem RMN-uri de făcut, dumurile de acasă la Bucureşti care vor trebui să le facem periodic…”. Cristian Enache, tatăl, speră să-şi salveze copilul cu ajutorul oamenilor care îi vor înţelege durerea şi neputinţa. ”E un copil atât de mic şi de frumos, vrea să trăiască…Îl iubim mult şi sperăm ca Dumnezeu să facă o minune, iar într-o zi medicul să-mi spună Gata, băiatul tău e sănătos, du-l acasă!”.

Trimite ACUM un sms la 8828 cu textul EDI și donează 2 EURO. Banii se rețin o singură dată.

Cu sprijinul nostru, îşi pot relua copilăria!