Povestea lui Dragoș e un fel de lecție pentru noi toți, oamenii sănătoși, care privim fie cu compasiune, fie cu indiferență, fie cu agasare către un copil cu dizabilități. E momentul când un puști de 7 ani are mare nevoie de 5.000 de euro pentru a ajunge în America ca să fie operat și să înceapă, în sfârșit, să trăiască.

UPDATE 20.06.2017

De curand, Dragos a implinit 8 ani. Este elev in clasa I si incerca sa tina pasul cu colegii dar este destul de greu pentru ca el nu isi poste folosi manutele, nu are coordonare si de aceea nu poate scrie, nu se poate incadra in pagina caietului si pe spatiul de scriere.

Dragos Constantin

”La inceputul anului scolar, dupa ce ne-am intors de fapt din America, i-am obtinut un Certificat de Consiliere si Orientare Scolara care ii dadea dreptul la un profesor de sprijin, in speranta ca acesta il va putea ajuta pe el si pe noi ne va indruma cum sa procedam, dar se apropie sfarsitul anului scolar si inca nu il cunoastem pe acest profesor.” povesteste mama lui.

Dragos Constantin

Altfel, Dragos merge ajutat de carje la scoala. Ar fi trebuit sa renunte deja la ele, dar este destul de greu sa se descurce altfel in mediul de la scoala. Intr-adevar se vad progrese dupa operatie, dar mai are mult de lucrat pana va obtine ceea ce isi doresc atat el cat si parintii lui, si anume autonomia lui Dragos.

Dragos Constantin

Lucram zilnic Kinetoterapie cu terapeut la Bucuresti, ne deplasam zilnic pentru terapie, facem banda, am facut calarie pana acum trei saptamani cand a cazut de pe cal si s-a speriat foarte tare. Il ducem undeva in Corbeanca la cursuri de pian pentru ca asa ne-au recomandat medicii pentru manute, pentru a intinde degetelele. Ar trebui sa facem si inot pentru ca asa ne-a recomandat medicul din America. Din pacate, nu am fost acceptati decat daca ne permitem antrenor individual, care sa lucreze numai cu el, iar la momentul acesta chiar nu ne mai putem permite.” ne mai spune Daniela Constantin, mama lui Dragos.

Dragos Constantin

„Va multumesc pentru tot ajutorul pe care ni l-ati oferit! Daca nu ati fi fost dumneavoastra, nu stiu cum ne-am fi descurcat cu recuperarea lui Dragos dupa intoarcerea de la operatie.” isi incheie Daniela mesajul in care ne da vesti despre Dragos.

UPDATE 2.11.2016

Pe 13 septembrie, într-o clinică din orașul american St. Louis, după patru ore și jumătate de stat în sala de operație, Dragoș a trecut cu bine de intervenția mult-așteptată (rizotomie dorsala selectivă). Până la finalul lui octombrie, puștiul și mama sa, Daniela, vor rămâne în America, după care, la întoarcerea în țară, vor urma zeci de ședințe de kinetoterapie, înot și hipsoterapie. La finalul acestora, probabil când va avea 10-11 anișori, Dragoș va fi un copil normal.

———————————————————–

Povestea lui Dragoș poate fi povestea oricărui copil cu dezabilități neurologice, diagnosticat cu diferite tipuri de spasticitate. Este una dintre cele mai mari năpaste ce se pot abate asupra unor tineri părinți. Acestora, de regulă, nu li se dau multe explicații despre cauza bolii care, de regulă, apare din cauza neoxigenării creierului pruncului la naștere. Diagnosticul vine și el relativ târziu, după câteva luni de viață.

Din acel moment, totul începe să se reconstruiască în jur. Mămica nu se mai gândește la ce hăinuțe sau jucării să-i cumpere, ci învață printre lacrimi să nu mai viseze la zile însorite când va ieși cu bebelușul în parc sau când, peste ani, îl va duce să joace fotbal sau tenis, sau când îl va lua de mânuță și vor păși prima dată în curtea școlii, cu buchețelul de flori ”pentru doamna”.

Viața unei mămici care are un copil cu tetrapareză spastică e de neimaginat pentru mulți dintre noi. Cei care nu știu cred că astfel de copii n-au șanse să devină, la un moment dat, independenți și să se descurce singuri în viață. Cu multă-multă muncă de recuperare și cu noi tehnici de intervenție pe mușchi acest lucru este posibil, totuși. Am constatat asta de-a lungul anilor de campanii caritabile, în familii în care mamele s-au dăruit total ”reinventării” copiilor lor.

Nașterea prematură, începutul problemelor

Vă imaginați o femeie cărându-și în spate copilul de 12-13 ani ca să-l ducă la baie fiindcă niciun căruț nu încape pe ușa din apartamentul de bloc? Ați fost vreodată martori la urcarea în autobuz sau tramvai a unei mămici cu un copil atins de orice tip de paralizie cerebrală? Ați văzut câtă umilință și sperietură există în ochii mamei în încercarea ei de a nu-și supăra semenii cu sunetele guturale ale copilului ei? Și știți că mămica aceea și copilul ei nu se plimbă prin oraș ci merg la ședința de kinetoterapie sau la logoped sau la cine știe ce alt tip de tratament. În fiecare zi, un astfel de copil muncește ca să redevină omul care ar fi trebuit să fie dacă la naștere ar fi avut picul acela de oxigen care să-i alimenteze creierul. Vina cui? Greu mereu de stabilit.

Mămica lui Dragoș Constantin este învățătoare în comuna Grădiștea din județul Ilfov. În urmă cu 7 ani, chiar dacă a respectat toate indicațiile medicului și era sigură că va aduce pe lume un copil perfect, nașterea s-a declanșat prematur, la 32 de săptămâni. Băiețelul a avut 1,950 kg și a fost nevoie de incubator și de o perioadă mai lungă de spitalizare.

”Nu ne-a spus nimeni că s-a născut cu probleme sau că au apărut ceva probleme de-a lungul celor 5 săptămâni cât am stat cu el în spital”, povestește Daniela Constantin. ”Ne-au spus că trebuie să stăm în spital până ce va avea greutatea necesară pentru a fi externat. În ziua în care ne-am externat, medicul neonatolog a insistat să i se facă lui Dragoș o ecografie transfontanelară. Atunci ni s-a spus că o parte din creier și ventriculul de pe partea stângă nu le-au putut vedea la ecografie și că s-ar fi produs o hemoragie în urma căreia au apărut niște hematomi. După mai multe investigații, la vârsta de două luni, Dragoș era suspect de tetrapareză și ni s-a spus să începem cât mai repede recuperarea”.

Au început-o, și de 7 ani fac și iar fac câte puțin din tot ce s-a descoperit că poate îmbunătăți starea lui Dragoș. Daniela Constantin derulează rapid filmul anilor: ”Am suferit și am căutat în acești 7 ani orice posibilitate care ar exista în lumea asta pentru a-mi face copilul bine. Am făcut recuperare medicală zilnic, făcând naveta în București la un centru de recuperare, apoi am fost la alte centre din țară unde am făcut cure de câte trei săptămâni. Am făcut chiar și trei intervenții chirurgicale la Chișinău.” În toți acești ani, Dragoș a progresat  foarte mult: a învățat să meargă în patru labe, apoi pe genunchi, să stea în șezut pe un scaun, să stea un minut în picioare și chiar să facă câțiva pași cu sprijin, să vorbească. Dar totuși nu merge, nu este independent. ”De curând am descoperit o intervenție chirurgicală numită Rizotomie dorsală selectivă, pe care o face un medic din America, orașul St. Louis- Missouri. Am aflat de acest medic de la familii din România, aflate cu copiii în aceeași situație ca și noi, și că rezultatele după această operatie sunt miraculoase”.

Mai au nevoie de 10% din sumă

Norocul a fost că medicul american a venit în această primăvară în România, l-a evaluat pe Dragoș și a spus că-l poate opera ca să devină independent. Adică să meargă singur, să apuce cu mânuțele, pe scurt: să se descurce singur atunci când mama nu va mai fi!

Cu ajutorul unei fundații și al unui post tv, s-a strâns suma de 46.000 de dolari și s-a plătit spitalului intervenția. Lui Dragoș îi mai trebuie doar 5.000 de dolari ca să ajungă  la clinica din America  pe 13 septembrie, atunci când e programat la operație. Va sta acolo, împreună cu mama, o lună de zile.

”Doar 5 zile stăm în spital, postoperator. Restul zilelor în care copilul va face recuperare în spital, vom sta pe cont propriu la motel. Deci noi vom plăti cazarea și mâncarea, transportul, alte cheltuieli ce pot apărea… Sunt o mamă disperată!!! Nu știu cui să mai cer ajutorul. Timpul este scurt. Îmi este frică să nu pierdem tot și vă rog din suflet să mă ajutați! Dragoș a făcut atât de mari progrese…Iar operația aceasta este minunea pe care o așteptăm de 7 ani!”

Trimite ACUM un sms la 8828 cu textul dragos și donează 2 EURO. Banii se rețin o singură dată.

Cu sprijinul nostru, îşi pot relua copilăria!